Geneza 32-34

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Frica lui Iacov

32 Iacov şi-a văzut de drum şi l-au întâlnit îngerii^(A) lui Dumnezeu. ² Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra^(B) lui Dumnezeu!” De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită). ³ Iacov a trimis înainte nişte soli la fratele său Esau, în ţara Seir^(C), în ţinutul lui^(D) Edom. ⁴ El le-a dat porunca următoare: „Iată^(E) ce să spuneţi domnului meu Esau: ‘Aşa vorbeşte robul tău Iacov: «Am locuit la Laban şi am rămas la el până acum; ⁵ am^(F) boi, măgari, oi, robi şi roabe şi trimit să dea de ştire lucrul acesta domnului meu, ca^(G) să capăt trecere înaintea ta».’ ” ⁶ Solii s-au întors înapoi la Iacov şi au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau, şi el vine^(H) înaintea ta cu patru sute de oameni.” ⁷ Iacov s-a înspăimântat^(I) foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii şi cămilele ⁸ şi a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere şi o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape.”

Rugăciunea lui Iacov

⁹ Iacov^(J) a zis: „Dumnezeul^(K) tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu Doamne, care^(L) mi-ai zis: ‘Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!’ ¹⁰ Eu sunt prea mic pentru toate îndurările^(M) şi pentru toată credincioşia pe care ai arătat-o faţă de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul^(N) meu, şi iată că acum fac două tabere. ¹¹ Izbăveşte-mă^(O), Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame^(P) şi pe copii. ¹² Şi Tu^(Q) ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine şi-ţi voi face sămânţa ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra’.”

Iacov caută să îmblânzească pe Esau

¹³ Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el şi a pus deoparte, ca dar^(R) pentru fratele său Esau: ¹⁴ două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, ¹⁵ treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgăruşi. ¹⁶ Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, şi a poruncit robilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între fiecare turmă.” ¹⁷ A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau şi te va întreba: ‘Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?’ ¹⁸ să răspunzi: ‘A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau, şi el însuşi vine în urma noastră’.” ¹⁹ A dat aceeaşi poruncă celui de al doilea, celui de al treilea şi tuturor celor ce mânau turmele: „Aşa să vorbiţi domnului meu Esau când îl veţi întâlni. ²⁰ Să spuneţi: ‘Iată, robul tău Iacov vine şi el după noi.’ Căci îşi zicea el: ‘Îl voi potoli^(S) cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea faţă în faţă, şi poate că mă va primi cu bunăvoinţă’.” ²¹ Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. ²² Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai lui şi a trecut^(T) vadul Iabocului. ²³ I-a luat, i-a trecut pârâul şi a trecut tot ce avea.

Lupta lui Iacov. Israel

²⁴ Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat^(U) cu el până în revărsatul zorilor. ²⁵ Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura^(V) coapsei, aşa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. ²⁶ Omul acela^(W) a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te^(X) voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.” ²⁷ Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el. ²⁸ Apoi a zis: „Numele^(Y) tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat^(Z) cu Dumnezeu şi cu oameni^(AA) şi ai fost biruitor.” ²⁹ Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce^(AB) Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo. ³⁰ Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.” ³¹ Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov şchiopăta din coapsă. ³² Iată de ce, până în ziua de azi, israeliţii nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.

Împăcarea lui Iacov cu Esau

33 Iacov a ridicat ochii şi s-a uitat, şi iată că Esau^(AC) venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două roabe. ² A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei şi la urmă pe Rahela cu Iosif. ³ El însuşi a trecut înaintea lor şi s-a aruncat^(AD) cu faţa la pământ de şapte ori, până ce s-a apropiat de tot de fratele său. ⁴ Esau^(AE) a alergat înaintea lui, l-a îmbrăţişat, i s-a aruncat^(AF) pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns. ⁵ Esau, ridicând ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: „Cine sunt aceia?” Şi Iacov a răspuns: „Sunt copiii^(AG) pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.” ⁶ Roabele s-au apropiat cu copiii lor şi s-au aruncat cu faţa la pământ. ⁷ Lea şi copiii ei, de asemenea, s-au apropiat şi s-au aruncat cu faţa la pământ. În urmă s-au apropiat Iosif şi Rahela şi s-au aruncat cu faţa la pământ. ⁸ Esau a zis: „Ce ai de gând să faci cu toată^(AH) tabăra aceea pe care am întâlnit-o?” Şi Iacov a răspuns: „Voiesc să capăt^(AI) trecere cu ea înaintea domnului meu.” ⁹ Esau a zis: „Eu am din belşug; păstrează, frate, ce este al tău.” ¹⁰ Şi Iacov a răspuns: „Nu, te rog, dacă am căpătat trecere înaintea ta, primeşte darul acesta din mâna mea, căci^(AJ) m-am uitat la faţa ta cum se uită cineva la Faţa lui Dumnezeu, şi tu m-ai primit cu bunăvoinţă. ¹¹ Primeşte deci^(AK) darul meu, care ţi-a fost adus, fiindcă Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate.” Astfel a stăruit^(AL) de el, şi Esau a primit. ¹² Esau a zis: „Haidem să plecăm şi să pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.” ¹³ Iacov i-a răspuns: „Domnul meu vede că copiii sunt micşori şi am oi şi vaci fătate; dacă le-am sili la drum o singură zi, toată turma va pieri. ¹⁴ Domnul meu s-o ia înaintea robului său, şi eu voi veni încet pe urmă, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, şi la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seir^(AM).” ¹⁵ Esau a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte din oamenii mei.” Şi Iacov a răspuns: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge să capăt trecere^(AN) înaintea ta, domnul meu!” ¹⁶ În aceeaşi zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir.

Iacov se aşază la Sihem

¹⁷ Iacov a plecat mai departe la Sucot^(AO). Şi-a zidit o casă şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului aceluia numele Sucot^(AP) (Colibe). ¹⁸ La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem^(AQ), în ţara Canaan, şi a tăbărât înaintea cetăţii. ¹⁹ Partea de ogor pe care îşi întinsese cortul a cumpărat-o^(AR) de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita^[a]. ²⁰ Şi acolo a ridicat un altar, pe care l-a numit^(AS) El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).

Dina şi Sihem

34 Dina^(AT), fata pe care o născuse lui Iacov Lea, a ieşit^(AU) să vadă pe fetele ţării. ² Ea a fost zărită^(AV) de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus^(AW) mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o. ³ S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata şi a căutat s-o liniştească. ⁴ După aceea Sihem a zis^(AX) tatălui său Hamor: „Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!” ⁵ Iacov a aflat că-i necinstise pe fiică-sa Dina şi, fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacov a tăcut^(AY) până la întoarcerea lor. ⁶ Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov ca să-i vorbească. ⁷ Dar, când s-au întors fiii lui Iacov de la păşune şi au auzit lucrul acesta, s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare^(AZ), pentru că Sihem săvârşise^(BA) o mişelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacov: aşa ceva^(BB) n-ar fi trebuit să se facă niciodată. ⁸ Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu Sihem s-a lipit cu toată inima de fata voastră. Vă rog, daţi-i-o de nevastă ⁹ şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre şi luaţi pentru voi pe ale noastre! ¹⁰ Locuiţi cu noi; ţara^(BC) vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi negoţ^(BD) şi cumpăraţi^(BE) pământuri în ea.” ¹¹ Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: „Să capăt trecere înaintea voastră, şi vă voi da ce-mi veţi cere. ¹² Cereţi-mi o zestre^(BF) cât de mare şi cât de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.” ¹³ Fiii lui Iacov au răspuns şi au vorbit cu vicleşug^(BG) lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor Dina. ¹⁴ Ei i-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face, să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur, căci^(BH) ar fi o ocară pentru noi. ¹⁵ Nu ne vom învoi la aşa ceva decât dacă vă faceţi şi voi ca noi şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur. ¹⁶ Atunci vă vom da pe fetele noastre şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi şi vom face împreună un singur norod. ¹⁷ Dar, dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca.” ¹⁸ Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor. ¹⁹ Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacov şi era^(BI) cel mai bine văzut în casa tatălui său. ²⁰ Hamor şi fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetăţii şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: ²¹ „Oamenii aceştia au gânduri de pace faţă de noi; să rămână dar în ţară şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor şi le vom da de neveste pe fetele noastre. ²² Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decât dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi sunt tăiaţi împrejur. ²³ Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.” ²⁴ Toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii^(BJ) au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii. ²⁵ A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon^(BK) şi Levi, fraţii Dinei, şi-a luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii care se credea în linişte şi au ucis pe toţi bărbaţii. ²⁶ Au trecut, de asemenea, prin ascuţişul sabiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem şi au ieşit afară. ²⁷ Fiii lui Iacov s-au aruncat asupra celor morţi şi au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor. ²⁸ Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe câmp; ²⁹ le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele şi tot ce se găsea în case. ³⁰ Atunci, Iacov a zis lui Simeon şi lui Levi: „Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă^(BL) urât locuitorilor ţării, canaaniţilor şi fereziţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr^(BM) de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.” ³¹ Ei au răspuns: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?”